January 13th, 2009 by admin
No comments »
Ana, frumoasa din padurea adormita
A fost odata, in vremurile de demult, un imparat si o imparateasa.
Intr-o buna zi, imparateasa nascut o fetita – Ana atit de frumoasa ca imparatul nu-si mai incapea in piele de bucurie. In bucuria lui, imparatul dadu o mare petrecere unde pofti toate rudele, prietenii si ursitoarele, ca sa-i inzestreze fiica cu fel si fel de daruri: frumusete, bucurie, virtute, bogatie, noroc.
La petrecere sosira, rind pe rind, sapte ursitoare poftite de imparat la ospat, iar bucatele au fost servite de pe talere de aur. Deodata, petrecerea a fost deranjata de un musafir nepoftit, era o ursitoare, de care nu mai auzisera de foarte multa vreme…
Pentru a personaliza povestea, va rugam completati toate campurile de mai jos si apoi apasati butonul “Personalizeaza”
January 13th, 2009 by admin
No comments »
Ionel, Maria, si bunicul
Adaptare dupa “Bunicul” de Barbu Stefanescu Delavrancea
Se scutura din salcami o ploaie de miresme.
Bunicul sta pe prispa. Se gandeste. La ce se gandeste? La nimic. Innumara florile care cad. Se uita-n fundul gradinii. Se scarpina-n cap. Iar innumara florile scuturate de adiere.
Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe; sprancenele, mustatile, barba… peste toate au nins anii multi si grei.
Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara: blanzi si mangaietori.
Cine tranti poarta?
- Credeam ca s-a umflat vantul… o, bata-va norocul, cocoseii mosului!
Un baietan s-o fetita, Ionel si Maria, rosii si bucalai, sarutara manele lui “tata-mosu”.
- Tata-mosule, zise Maria, de ce zboara pasarile?
- Finca au aripi, raspunse batranul sorbind-o din ochi.
- Pai, ratele n-au aripi? de ce nu zboara?
- Zboara, zise Ionel, dar pe jos.
Batranul coprinse intr-o mana pe Maria si in cealalta pe Ionel.
- O, voinicii mosului!…
Pentru a personaliza povestea, va rugam completati toate campurile de mai jos si apoi apasati butonul “Personalizeaza”
January 13th, 2009 by admin
No comments »
Ionel si piticul
A fost odata, ca niciodata…, ca-n orice poveste.
A fost odata un baietel pe care il chema Ionel. Ionel era un copil ca toti copiii: nici prea cuminte, nici prea neascultator, nici prea linistit dar nici prea neastamparat, ce mai, ca fiecare dintre voi.
Dar Ionel, de fire fiind putin cam incapatanat, avea o mare problema: nu voia nici in ruptul capului sa spuna cuvintele magice: “te rog”. In loc de “mama, imi dai te rog apa” spunea “mama, da-mi apa!”, in loc de “tata, ma ajuti te rog sa ma imbrac” spunea “tata, ajuta-ma sa ma imbrac” si tot asa. Parintii au incercat in fel si chip sa il invete sa spuna aceste cuvinte minunate si atat de simple “te rog”. Nimeni nu stia din ce motiv Ionel nu vrea sa le rosteasca. Parca s-ar fi certat candva cu ele. Nimic nu reusea sa il convinga.
Parintii, ca orice parinti. Dupa multe incercari, desi Ionel nu rostea cuvintele magice, faceau ce le cerea acesta.
Pana intr-o zi…
Pentru a personaliza povestea, va rugam completati toate campurile de mai jos si apoi apasati butonul “Personalizeaza”
