- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate o poveste despre mine?

Bunicul se opri din scris, zâmbi si-i spuse nepotului:

- E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi
mare.

Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.

- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viata mea!

- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Există cinci calităti la creion, pe care, dacă reusim să le mentinem, vom fi
totdeuna niste oameni care trăiesc în bună pace cu lumea.

1. Prima calitate: poti să faci lucruri mari, dar să nu uiti niciodată că există o Mână care ne conduce pasii. Pe această mână o
numim Dumnezeu si el ne conduce totdeauna conform dorintei lui.

2. A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris si să folosesc ascutitoarea. Asta înseamnă un pic de suferită pentru creion, dar până la urmă, va fi mai ascutit. Deci, să stii să suporti unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.

3. A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie să întelegi că a corecta un lucru nu
înseamnă neapărat ceva rău, ceea ce este neapărat este faptul că ne mentinem pe drumul drept.

4. A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot asa, îngijeste-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.

5. A cincea calitate: lasă totdeauna o urmă. Tot asa, să stii, că tot ce faci în viată va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii
constient de fiecare faptă a ta.

Pe-un picior de plai
Unde habar n-ai
Iata vin cu tot
La aeroport
Jucatori - vedete
Cu cercei si plete
Ghiuluri, celulare
Si cu girofare

Se vor îmbarca
Cu toti vor pleca
Spre un campionat
De toti asteptat
Cam de vreo opt ani
Sperante si bani,
Ni s-a împlinit
Pohta ce-am pohtit

Ne-au aruncat sortii
Într-o grupa a mortii,
Cu dârzi olandezi,
Cu cocosi francezi
Si italieni
Iuti si cam vicleni.

Cu toti am crezut
De la început,
Biata Miorita
Va fi chisalita,
Vom fi niste miei
În groapa cu lei,
Cu toti ne gândeam
Si ne planuiam
De la început
Nu-i nimic pierdut,
Sa jucam frumos
Si spectaculos,
Orice gol marcat
Sau punct câstigat
Va fi pretuit
Si sarbatorit?

Umpluti de emotii,
Am înfruntat sortii
Jucând primul meci
C-o echipa - terci,
De cocosi francezi
Ce ai nostri iezi
De se-nvârtosau,
Sigur o bateau.

Dar am remizat
C-un zero barat
Într-un meci închis
De mare plictis?

Apoi a urmat,
Meciul asteptat,
Mare tevatura
Cu echipa azura,
Ce fusese încinsa,
Umilita, învinsa,
De niste batavi
Aprigi rau si bravi.

Dumnezeu din cer
Si c-un tusier
Mult ne-au ajutat,
Gol le-au anulat,
Si-un italian
Putin cam plavan,
S-a cam bâlbâit,
Direct l-a servit
Pe al nostru Mutu,
Care a dat cu sutu?
Le-a bagat-o în plasa
Si mortul în casa.

Dar nu a tinut
Decât un minut,
Ca ne-au egalat
Dintr-un gol ciudat,
Caci un brav fundas
Zis Gabi Tamas,
Da pe lânga minge
Si meciul se-ncinge.

Nenea flueras
Cu capul golas,
Ne face cadou
Ca la anul nou,
Un pinalti mare
De calificare,
Numai gol sa dai,
Ca noroc tot ai?

Intra iar în scena,
Vedeta eterna
Tot Mutu suteaza
Si normal, rateaza!
În toata splendoarea
Si calificarea?

Acum olandezii
Au batut francezii,
Facând cu ei bors
Zeama de cocos.

Bietii nostri iezi
Spun la olandezi
S-o lase mai moale,
Capul nu-i mai doare
Sunt calificati
Si-ar fi câstigati,
Meciul lor sa-l dea,
Atunci ar scapa
De italieni
Care sunt vicleni,
Sarmanii francezi
Vad doar stele verzi,
Sunt împrastiati,
Descalificati.

În al treilea joc,
Nu mai era loc
Sa se speculeze,
Sa se parieze,
Miorita laie
Iese la bataie,
Ca e favorita
De lume iubita,
Temutii batavi
Nu mai sunt chiar bravi,
Vor sa se conserve
Au bagat rezerve,
Sunt buni de batut
De la început.

Joaca relaxat,
Rateaza distrat,
Ai nostri stresati
Cad ca secerati,
Cu fundul pe jos
Si joaca fricos.

Dica parca doarme,
Mutu are toane,
Contra are treaba
Tot cade prin iarba,
Banel tot alearga
Mingea s-o culeaga,
Si face marcaj
La kilometraj,
Iar bietul Piturca
E satul de turca,
Schimba disperat
Dar s-a terminat!

Meciul s-a sfârsit,
Rau ne-au umilit,
Jucând cu rezerve
Iar noi cu conserve.

Vor veni în tara,
Pentru a câta oara?
Spunând raspicat:
IARASI AM RATAT!

“Bacteriile cresc prin diviziune. Asta înseamnă că o bacterie se divide în două, care la rândul lor se divid în 4, apoi în 16, 32 etc. Să presupunem că o bacterie se divide în fiecare minut. Să presupunem că introducem o bacterie la ora 11 într-o sticlă goală şi observăm că sticla s-a umplut la ora 12. Vă întreb următoarele:

1) La ce oră sticla era pe jumătate plină? Răspuns: La ora 11:59, deoarece în fiecare minut numărul bacteriilor se dublează.

2) Dacă aţi fi o bacterie în sticlă, la ce oră a-ţi începe să vă puneţi problema că s-ar putea să rămâneţi fără spaţiu? Să zicem că ora este 11:55. În acel moment, doar 3% din spaţiu e ocupat. Câţi dintre dumneavoastră v-aţi da seama că e o problemă?

Să presupunem acum că la ora 11:58, cu două minute înainte de ora fatidică 12, bacteriile încep să-şi dea seama că există o problemă şi încep să caute cu disperare spaţiu. Să presupunem că reuşesc să găsească încă 3 noi recipiente similare. O descoperire cu adevărat incredibilă, o resursă de trei ori mai mare decât cea pe care o aveau deja la dispoziţie (şi din care consumaseră un sfert). Asta le va permite să trăiască mult şi bine, nu? Fals.. tot ceea ce vor reuşi e să supravieţuiască doar 2 minute după ora 12.”

Asa e, unii muncesc din greu, iar altii o freaca. Ai dreptate. Ar trebui sa-mi iau si eu un job adevarat, bine platit, cu responsabilitati, cu termene limita foarte stranse etc, etc. Ai dreptate. Ar trebui sa-mi iau asa ceva. Iti promit ca, cu prima ocazie, o sa ma interesez. Ce sa caut? “Pachet salarial atragator”, “lucrul intr-o echipa tanara si dinamica”, “mediu creativ”, “posibilitatea unei cariere stralucitoare”? Zi-mi, te rog, ce sa caut. Si cum sa ma prezint la interviu? La costum? Ala de la BAC merge? Nu? Atunci ceva de la Zara? Poate… Ce sa spun? Ca sunt deschis oricarui challenge, ca sunt o persoana competitiva, ca sunt creativ si ca ador lucrul in echipa? Cam asa, nu? Da’ platesc bine, nu?

Aha, salarii bune, de multinationala… Ce-i aia? O firma care are filiale peste tot in lume si lucreaza cu aceiasi clienti, drept pentru care si-a deschis filiala si aici?

Deci asta e o multinationala… Nu, ca nu stiam. Si programul cum e? Cum zice in ziar, “flexibil”? Aha, si ce inseamna flexibil? Ca vii cand vrei tu si pleci cand vrei tu, daca ti-ai terminat treaba? Nuuu? Pai ce, atunci? Cum adica: vii la ora fixa si iti arati flexibilitatea de a sta peste program? Macar te platesc pentru ore suplimentare? Nu te platesc? Pai de ce? Ca nu e in politica companiei? Si atunci de ce faci ore suplimentare? Asta e in politica companiei? Asa, adica aici e…

Am inteles. Deci castigi bine. Ma rog, foarte bine. Daca asa numesti tu un salariu confidential… Hei, stai, ca nu te iau peste picior. Ziceam doar ca un salariu confidential inseamna, mai nou, un salariu bun. Si daca te mai ajuta si ai tai cu ceva bani, chiar ai putea sa o scoti la capat in fiecare luna. Nu, ma, nu, nu fac misto, da’ daca nu-mi zici cat castigi… Stiu ca ai masina de la serviciu, ai laptop, ai telefon. Dar mai stii cand ai vazut ultima data alta lumina decat cea de neon? Cam inainte de angajare, nu? Misto, ce sa zic. Si-acum hai sa vorbim serios. Stii, prietene, ca ai niste drepturi? Stii, nu? Cica, in conformitate cu legislatia tarii unde traiesti (!?) si lucrezi, programul tau de lucru e de maxim 8 ore pe zi? Stiai ca orele suplimentare se platesc dublu? Stiai ca ai week-endul liber (sambata si duminica)? Stiai? Aha, si daca stiai, de ce accepti toate conditiile lor fara sa cracnesti? Doar pentru ca vrei sa avansezi? Pentru ca vrei sa fii un tanar (parul alb, dintii slabi, vlaga lipsa la doar 30 de ani) de succes? Doar pentru asta?

Pentru ca vrei sa fii fruntas la oras? Beton. Dar pot sa-ti spun ceva? Stii ca refuzul tau de a trai o viata normala (program inflexibil, ore suplimentare platite, week-enduri libere, iubita/sotie, copii, timp liber, dragoste, sentimente, viata, ce mai) inseamna ca refuzi si altuia sansa de a avea o viata? Stii ca respiri aerul unuia care chiar vrea sa traiasca? Stii ca mananci mancarea unuia care chiar are nevoie de ea? Stii ca apa plata pe care o sugi din bidonul ompaniei ar prinde foarte bine unuia caruia i-ar folosi la supravietuire?

Stii ca esti un impostor, prietene? Zi: stii? Stii ca ai tai nu te-au nascut sa fii un robotel? Stii ca-si doreau un copil care sa-I sune de ziua lor, de Craciun, de Pasti? Stii ca, de fapt, pe nimeni nu intereseaza ca tu lucrezi pentru compania x, cu profituri de z miliarde? Chiar stii? Nu, prietene, habar n-ai. Da’ habar n-ai. Altfel, nu-i lasai pe aia pentru care lucrezi sa te sinucida lent, dar sigur. Sa-ti fie tarana usoara, prietene, si, daca tii mortis, sa-ti fie de la Decoflora, ca doar n-ai muncit de pomana pana la 32 de ani! E recomandabil sa ne gandim mai in amanunt la toate acestea. E posibil ca vechile proverbe: “Cu rabdarea trece marea” si “Graba strica treaba”, sa merite din nou atentia noastra in aceste timpuri de nebunie. Nu ar fi bine ca intreprinderile din comunitatea, orasul, statul sau tara noastra sa inceapa a dezvolta programe serioase de calitate fara graba, chiar pentru a mari productivitatea si calitatea produselor si serviciilor, fara a pierde calitatea umana?

In filmul Parfum de femeie exista o scena de neuitat in care orbul (interpretat de Al Pacino) invita o fata la dans si ea ii raspunde:
- Nu pot, logodnicul meu va sosi in curand. La care orbul ii raspunde:
- Stii, viata se traieste intr-o clipa, si o ia la un tango. Cel mai bun moment al acestui film este aceasta scena de 2 sau 3 minute.

Multi traiesc alergand dupa timp, si il ajung doar cand mor, fie de un infarct, fie de un accident pe autostrada pentru ca goneau prea tare pentru a ajunge la timp. Altii sunt prea nerabdatori sa traiasca in viitor, ca uita sa traiasca in prezent, care este unicul timp care exista cu adevarat. Toti avem pe aceasta planeta acelasi timp, nici mai mult, nici mai putin de 24 de ore pe zi. Diferenta sta in utilizarea acestor ore de catre fiecare dintre noi. Trebuie sa invatam sa profitam de fiecare moment, pentru ca, dupa cum zice John Lennon: “Viata este ceea ce se intampla in timp ce planificam viitorul”.

Va felicit pentru ca ati reusit sa cititi acest mesaj pana la sfarsit. Multi l-ar fi citit doar pana la jumatate, ca sa nu piarda timpul. Atat de valoros in aceasta lume globalizata.

- Tot ce-mi doresc mai mult e sa pot vedea lumea din jurul meu, spunea ea…
- Vrei sa te casatoresti cu mine? i-a propus intr-o zi baiatul…
- Nu ma voi casatori daca nu pot vedea…

Dupa ceva timp, pt fata a aparut o pereche de ochi donati… asadar ea a putut vedea si in momentul cand s-a uitat la prietenul ei a vazut ca si el este orb…

- Nu ma pot casatori cu un orb… a spus fata si s-a intors sa plece…

Inainte sa dispara sunetul pasilor ei, baiatul i-a soptit :

- Sa ai grija de ochii mei te rog …

Povestea martisorului
Obiceiuri de martisor
Martisorul in Bucovina