Traditii romanesti

Intr-un lighean se pune un ou rosu, in unele locuri doua, si o moneda de argint. Se toarna apa proaspata (neinceputa) adusa de la fantana. Toti ai casei se spala pe rand, dandu-si fiecare cu oul rosu peste obraz si zicand : “Sa fiu sanatos, si obrazul sa-mi fie rosu ca oul; toti sa ma doreasca si sa ma astepte asa cum sunt asteptate ouale rosii de Pasti; sa fiu iubit ca ouale in zilele Pastilor“. Dupa aceea se ia moneda de argint si trecand-o peste fata se zice : “Sa fiu mandru si curat ca argintul“; fetele mai zic “sa trec la joc din mana-n mana ca si banul; sa fiu usoara ca si cojile de oua, care trec plutind pe apa“. In unele sate, in lighean se pune si o crenguta de busuioc, deoarece se zice ca daca te speli cu el vei fi onorat ca busuiocul.

De Inviere pe dealuri si pe coline, izbucnesc flacari puternice: Sunt “focurile de veghe”, care in unele sate sunt aprinse si ard tot cursul noptii, luminand nu numai dealurile ci si vaile. In jurul lor stau roata oamenii istorisind intamplari din viata lui Iisus dupa Sfanta Scriptura a Noului Testament. Flacaii si baietii sar pe deasupra focului, pentru ca vrajitoarele si fermecatoarele sa n-aiba nicio putere asupra lor. In Bucovina se fac pe inaltimi clai din cetina si sunt tinute aprinse toata noaptea. In Transilvania se aprinde o roata careia i se da drumul de pe deal la vale.

In timp ce ard focurile, taranca pregateste blidul. Intr-un cosulet, ciubaras sau castron asaza tot ce doreste sa sfinteasca : pasca, oua incondeiate, o bucatica de slanina, branza, unt, hrean, iarba mare, usturoi, mac, sare, leustean, tamaie, busuioc, carpa cu care s-au sters ouale rosii si o lumanare (care e pastrata sapte ani si este aprinsa impreuna cu tamaia, cand e amenintat satul cu grindina).

Sarbatoarea Invierii are loc la o data schimbatoare inca din anul 325, cand, la Sinodul I ecumenic de la Niceea, s‑au hotarit trei legi de baza pentru calcularea datei Pastelui:

1) Pastele se va serba totdeauna duminica.
2) Aceasta duminica va fi cea imediat urmatoare lunii pline de după echinoctiul de primavara (pentru ca asa calculau si iudeii data Pastelui lor, de care era legata data Pastilor crestine).
3) Cand prima luna plina de dupa echinoctiul de primavara cade duminica, Pastele va fi serbat in duminica urmatoare, pentru a nu se serba odata cu Pastele iudeilor, dar nici inaintea acestuia.

In urmatorii ani, data Pastelui Crestin Ortodox va fi:

2008: 27 Aprilie
2009: 19 Aprilie
2010: 4 Aprilie
2011: 24 Aprilie

Unele dintre cele mai profunde, frumoase si inaltatoare slujbe crestine sunt Deniile. Ele se tin in Postul Mare al Pastilor. Mai frecventate de lume sunt Deniile din Saptamana Mare, care atrag o multime de credinciosi. Pana la inceperea Deniilor, in saptamana a cincea din Postul Pastilor, satele trebuie curatate si primenite, incepand cu casele si ograzile. Toata lumea foieste, aeriseste si scutura. Dar cei mai bucurosi sunt copiii. Dupa ce varuiesc pomii din livezi si gradini, se imbraca in haine de sarbatoare si se duc la biserica. Magia Deniilor ii tulbura si ii farmeca, la fel ca pe mamele, bunicile si surorile lor, care in Saptamana cea Mare intra in biserica cu capul acoperit de-o naframa neagra. Dar si la oras, desi nu mai exista aceste traditii atat de vechi si de stricte, popularitatea Deniilor, a Saptamanii Mari este maxima.

Prin caracterul si continutul lor, deniile sunt unicate in cultul divin ortodox. Cuvantul “denie” vine de la slavonescul “vdenie” si inseamna priveghere sau slujba nocturna. Mai precis, denia este slujba utreniei sau “de dimineata” care se savarseste seara, in ajun. Denia se deosebeste de priveghere, care inseamna tot slujba de seara, prin faptul ca se refera numai la utrenia savarsita seara.

Cele mai importante denii sunt cele de joi si vineri seara, cunoscute si sub denumirile de denia mica si denia mare. Cea de joi seara are ca elemente specifice, citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor si scoaterea Sfintei Cruci in mijlocul bisericii. Cea de vineri seara se deosebeste de celelalte denii prin Cantarea Prohodului, si inconjurarea bisericii cu Sfantul Epitaf (cusatura sau pictura de mare frumusete care reprezinta scena punerii in mormant).

Vinerea Mare este ziua de doliu a crestinatatii: atunci a fost rastignit Mantuitorul. De aceea, in aceasta zi, in orice biserica crestina din lume, nu se oficiaza slujba Liturghiei. Liturghia insasi inseamna jertfa si se considera ca nu se pot aduce doua jertfe in aceeasi zi. De aceea, Vinerea Mare este zi aliturgica.

In schimb, vineri seara se oficiaza Denia Prohodului. Mai intai, tineri si batrani, in lant neintrerupt, trec pe sub masa plina de flori, masa ce simbolizeaza catafalcul DeniaDomnului. Pe ea este asternuta o fata de masa bogat pictata, cu punerea in Mormant a Mantuitorului (Epitaf), precum si Evanghelia impreuna cu Crucea. Apoi, preotii, strana si credinciosii canta Prohodul Domnului.

Pasca se coace de catre gospodinele crestine numai o data pe an, de Sfintele Pasti. Ea are o forma rotunda pentru ca se crede ca scutecele lui Hristos au fost rotunde. Avand la mijloc o cruce, pasca este impodobita pe margini cu aluat impletit. In momentul in care se pune in cuptor, femeile de la tara fac semnul crucii cu lopata pe peretii cuptorului, spunind:

Cruce-n casa,
Cruce-n piatra,
Dumnezeu cu noi la masa,
Maica Precista pe fereastra.

Despre originea pascai exista o legenda care spune ca, in timp ce predica impreuna cu apostolii, Iisus si apostolii au fost gazduiti de un om foarte primitor care le-a pus in traista, la plecare, paine pentru drum fara stirea lor. Intrebandu-l pe Hristos cand va fi pastele, Mantuitorul le-a spus ca atunci cand vor gasi paine in traista. Cautand apostolii au gasit in traista ce le pusese acel om. De atunci fac femeile pasca.