In traditia populara, aceasta noapte este cea in care duhurile malefice - in special strigoii, moroii si pricolicii - primesc puteri mai mari decit in restul anului si vin printre oameni sa le faca rau. Este un fel de rasturnare a sarbatorii crestine a Rusaliilor, cand prin pogorarea Sfantului Duh intreaga natura este binecuvantata, iar planetele de leac isi maresc puterea.

Este o noapte potrivita pentru vraji si farmece, fetele superstitioase crezind ca acum au sansa sa isi cunoasca viitorul sot. Tot acum este si momentul sa se ia masuri de precautie pentru a preintimpina raul provocat de duhurile necurate care vin spre a-i speria pe cei vii. Demonii si spiritele ce nu si-au gasit odihna (strigoii) vin cu puteri sporite si fac necazuri oamenilor, afecteaza fertilitatea pamintului si a animalelor. In noaptea de “santandrei”, oamenii evita sa iasa pe ulitele satelor, iar baietii si fetele se strang si “pazesc usturoiul”.

Oamenii se apara cu ajutorul usturoiului, care ii alunga pe necurati. Ei freaca usile si zavoarele cu usturoi si isi infunda hornurile, pentru a-i impiedica pe strigoi sa intre in casa.

Sursa: http://www.treiursuleti.ro/forum/index.php?showtopic=11433

Sursa: http://www.treiursuleti.ro/forum/index.php?showtopic=11433

Unele fete isi pregatesc turta, pentru ea aducand apa cu gura. Pentru acest colac aduc apa neinceputa, iar produsele din care se prepara turta (faina si sare) sunt masurate cu o coaja de nuca. Dupa ce au fost coapte pe vatra, fetele isi mananca turtitele preparate, convinse fiind ca ursitii vor veni, in vis, cu apa sa le potoleasca setea.

Fetele mai fac un colac din paine dospita, punand in mijlocul lui cate un catel de usturoi. Dus acasa, colacul este asezat intr-un loc calduros, unde este lasat vreme de o saptamana. Daca rasare usturoiul din mijlocul colacului, fata cunoaste ca va fi cu noroc. Daca nu rasare, fata se intristeaza si spune ca va fi lipsita de noroc. Unele fete merg in aceasta noapte la fantana, aprind acolo o lumanare de la Pasti si o afunda cu ajutorul galetii. Cand fata apei este luminata bine, fata zice:

“Sfinte Andrei,
Scoate-i chipul in fata apei,
Ca in vis sa-l visez,
C-aievea sa-l vaz!”

Atunci, apa din fantana se tulbura si fata isi vede, se spune, chipul ursitului. Unele isi fac de ursita cu 9 potcoave, 9 fuse, 9 ace, 3 cutite si o coasa, toate infierbantate in foc. Dupa ce s-au inrosit, se scot afara, se sting in apa si apoi se descanta.
In seara Sfantului Andrei, toti ai casei, mai ales fetele mari si baietii, seamana grau in cate o strachina sau glastra cu pamant. Aceluia ii va merge mai bine, va fi mai sanatos si mai norocos, caruia i-o rasari graul mai bine si o creste mai frumos

Sursa: http://www.treiursuleti.ro/forum/index.php?showtopic=11433

In aceasta perioada majoritatea plantelor sunt in plina floare, Sanzienele fiind ziua in care femeile, imbracate in haine de sarbatoare, se duc sa culeaga ierburi de leac necesare pentru tot anul.

Sub numele de Sanziene sau Dragaice, folclorul românesc desemneaza niste fapturi fantastice, frumoase dar nemilostive, care bântuie prin ogoare, lunci si câmpuri.

In noaptea de Sanziene, noapte cu virtuti magice, exista un anume moment in care toate stihiile stau in cumpana. Un moment de liniste in care se realizeaza un contact intre lumea noastra si “lumea cealalta”. In aceasta clipa, pentru câtiva se pot deschide “portile cerului”. Se crede ca Sanzaienele incing hore ametitoare iar plantele culese in aceste momente pentru leac sunt mai eficiente.

Folosind practici divinatorii, tinerii isi afla viitorul, aruncând coronite alcatuite din flori galbene de sânzâiene pe coamele caselor. In functie de felul in care acestea se anina de acoperis sau cad, ei pot sa afle ce le rezerva destinul.

Se spune de asemenea ca animalele se strâng si stau la sfat. Cine le pandeste le poate intelege graiul si poate afla multe taine.

In aceasta noapte, intre ceasurile 10 si 12 se spune ca apare floarea de feriga, alba si stralucitoare, care aduce celui ce o culege mare noroc. Duhuri nevazute pazesc cu strasnicie aceasta floare si iti trebuie mult curaj pentru a o dobandi dintr-o padure indepartata unde nu se aude cantec de cocos.

Exista de asemeni obiceiul unui scaldat ritual pentru pastrarea sanatatii. Locuri anume, ape din salbaticie sunt alese pentru acest lucru.

Fetele, imbracate de sarbatoare isi aleg pe cea mai frumoasa dintre ele si o insotesc cu alai pe ogoare. Impodobite cu coronite de flori si spice, joaca hore pe câmp si la intrarea in sate pentru a aduce belsug si a feri holdele de paguba.

Atotputernicia soarelui de la solstitiu se celebreaza prin focurile de Sanziene, aprinse pe locul cel mai ridicat. Incinsi cu brauri de pelin, oamenii se rotesc in jurul focului, apoi arunca aceste brauri ca sa arda odata cu toate posibilele necazuri care ar fi sa vie.

Perechile tinere, pentru a avea parte de o casatorie fericita sar de trei ori peste foc. Exista de asemeni credinta ca fata care va sari de noua ori peste foc isi va gasi flacaul pereche cu care se va marita pana la sfarsitul anului si vor da nastere unor copii sanatosi. La final, o roata mare de foc e trimisa pe o panta, simbol al soarelui care se scurge odata cu vara, catre toamna.

Este ziua in care floarea de sanziene este aninata la ferestre, la porti, la stresinile caselor pentru a-i apara pe oameni de duhurile rele.

Roua de pe sanziene culeasa in aceasta zi se foloseste in bolile de ochi; planta intreaga se pune in scaldatorile copiilor debili; zeama este folosita impotriva frigurilor; pusa in rachiu vindeca hernia. Datorita proprietilor sale de a inchega laptele i se mai spune si Inchegatoare.

Sarbatoarea aceasta, cu semnificatii mitico-magice este de origine pre-dacica. Cunoscuta si sub numele de Nedeia ea a fost transmisa romanilor de catre sacerdotiul geto-dac.

Cunoscatori ai virtutilor magice ale acestui moment, constienti de puterea ascunsa a celor nevazute, romanii continua si astazi sa marcheze prin datini stravechi ziua de 24 iunie- Sanzienele dar si nasterea Sfantului Ioan Botezatorul.

Sursa: http://nouaromanie.ro/revista%20on-line_files/nr2-iunie2001/calendar%20traditional.htm

Aceasta minunata intamplare este relatata de Noul Testament astfel: “Si cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc. Si din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai. Si erau in Ierusalim locuitori iudei, barbati cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. Si iscandu-se vuietul acela, s-a adunat multimea si s-a tulburat, caci fiecare ii auzea pe ei vorbind in limba sa“.

Sfintii Parinti spun ca Duhul este Vistierul bunatatilor si Mangaietorul tuturor inimilor. Toate bisericile sunt casele Duhului Sfant, toate slujbele bisericesti sunt lucrarile Duhului Sfant, de aceea fara Duhul Sfant nu sunt nici Biserica, nici preotii, nici predica, nici slujba, nici tainele.

Rusaliile reprezinta sarbatoarea populara care se celebreaza in aceeasi zi cu Cincizecimea, fiind dedicata indeosebi spiritelor mortilor. Crestinii praznuiesc Rusaliile timp de trei zile (in Moldova sau Transilvania), sapte zile (Muntenia si Oltenia) sau opt zile (in Banat). In mitologia romaneasca, Rusaliile – cuvant provenit din latinescul “rosalia“ (sarbatoarea trandafirilor) – sunt considerate femei fabuloase din categoria Ielelor, fiicele lui Rusalim Imparat. In “Description Moldaviae“, Dimitrie Cantemir numea Ielele “nimfe ale aerului, indragostite cel mai des de tinerii mai frumosi“. Nu se cunoaste originea acestui mit, “iele“ nefiind un nume, ci pronumele personal feminin “ele“, rostit popular. Acest mit a fost suprapus ulterior peste sarbatoarea crestina postpascala a Cincizecimii si devenita Duminica Rusaliilor.

Potrivit traditiei, Ielele sunt fecioare frumoase, imbracate in alb, fecioare batrane, spirite sau duhuri rele si locuiesc prin paduri neumblate si neatinse de om, prin vazduh ori prin ostroave pustii. Rusaliile sunt mereu insotite de lautari, danseaza mereu si intind mese pe iarba. Petrec si danseaza mirific, insa muritorii nu au voie sa le vada. Daca sunt zarite de un muritor sau daca, din greseala, cineva calca pe locul pe care au dansat (unde iarba ramane arsa), acesta se imbolnaveste foarte grav de o boala numita, in limbaj popular, “luat de Rusalii”. Iar de boala Ielelor se poate scapa doar prin descantec ori prin intrare in hora Calusarilor. In unele zone se spune ca Ielele ursesc copiii la nastere si prezic moartea oamenilor. Ca sa se fereasca de duhurile rele, oamenii isi impodobesc locuintele cu leustean, tei, usturoi, dar incearca si sa imbuneze spiritele mortilor cu ofrandele specifice, pe care le ofera in Sambata Mosilor, ce precede sarbatoarea Rusaliilor.

De Rusalii, tinerii taie crengute de tei, cu care impodobesc gospodaria. In popor exista credinta ca Teiul de Rusalii este foarte util: cand ploua vara cu piatra, se arunca afara cate o crenguta de tei uscat, crezand ca astfel ploaia va inceta. Se mai spune ca in noaptea de Rusalii infloreşte feriga si cine o are in casa ii va aduce noroc.

In popor se spune ca Mosii ar fi fost noua unchesi batrani, care, pe unde mergeau, numai bine si minuni faceau. Se spune ca in zilele premergatoare Mosilor de Vara, sau Mosilor Cireselor, se desteapta toti mortii si se duc pe Valea cu Dor. Acolo gasesc tot ce li s‑a dat de pomana in cursului anului. Cine nu gaseste nimic ia tarina in poala si se intoarce mihnit. De ziua Mosilor de Vara, femeile impart oale cu apa, pentru ca si cei morti sa aiba cu ce bea apa pe lumea cealalta. In zilele de Mosi se lucreaza orice, dar nu se toarce, caci se crede ca astfel se intorc colacii de la morti indarat. Nu se arunca gunoiul afara din casa din credinta ca va ajunge la morti, care asteapta aceasta zi pentru a capata meride si bautura. Nu se matura, ca se da praf in ochii mortilor, care stau dupa usa pina a doua zi, cind, dupa terminarea liturghiei de Rusalii, isi iau zborul catre cer.

La Mosii de Vara, femeile dau de pomana vase (din lemn sau de lut, odinioara) pline cu vin, apa, lapte, cu mincare gatita, alaturi de care se pun piine, flori si luminari aprinse. Vasele se impodobesc cu flori si cirese, asa ca Mosii de Vara mai sint cunoscuti si ca Mosii Cireselor. In vechime, cofele care se dadeau de pomana erau umplute cu apa de la fintina sau de izvor. Cind cofele erau umplute cu apa, pe ghizdurile fantinii ori langa izvor se lasa cite un ban, ca plata pentru apa si pentru ca pomana sa fie primita.

In unele zone ale Moldovei, impartirea vaselor se continua in prima si a doua zi de Rusalii. Sambata, in toate locasurile de cult se oficiaza slujbe de pomenire a mortilor. Local, exista obiceiul ca, daca intr-o familie au decedat mai multe persoane fara a fi spovedite sau impartasite, sa se dea de pomana si iconite, tamaie, carti de rugaciuni si altele.

Se mai spune in popor ca femeile care ii vor cinsti in fiecare an pe Mosii de Vara nu vor imbatrani prea repede si isi vor pastra sufletul mereu tanar.

In timp ce ard focurile, taranca pregateste blidul. Intr-un cosulet, ciubaras sau castron asaza tot ce doreste sa sfinteasca : pasca, oua incondeiate, o bucatica de slanina, branza, unt, hrean, iarba mare, usturoi, mac, sare, leustean, tamaie, busuioc, carpa cu care s-au sters ouale rosii si o lumanare (care e pastrata sapte ani si este aprinsa impreuna cu tamaia, cand e amenintat satul cu grindina).